Catrina Maria

Date privind interviul:
1.Numele inervievatului: Catrina Maria
Numele intervievatorilor:  Palade Ana-Maria, Rusu Maria Alexandra
2.Profesia: pensionara, fosta profesoara de Limba si Literatura romana
3.Stare civila: vaduva
4.Religia: ortodoxa
5.Locatia,ambienta,atitudinea generala a intervievatului: casa intervievatului, ambienta linistita, atmosfera calda, intervievatul  povestind rar si calm intamplarile

Catrina Maria: Prea mult nu am sa va fiu de folos..Aveam cinci ani cand a inceput razboiul.Inainte de acesti cinci ani,nu cand a inceput razboiul,cand am plecat in refugiu asa…Deci un copil la cinci ani stie doar ca trebuie sa se joace…Nici nu plecam,nu ne trimitea mama.Eu am o sora mai mare si un frate mai mic cu doi ani decat mine.Asa…Mama nu ne  trimitea in oras,in targ,cum era pe-atunci,Targul Pascani.Ea era casnica,ea facea cumparaturile.Asa,deci in privinta asta noi nu aveam decat de jucat.Eu in special si fratele meu,sora mea era mai marisoara,avea sapte ani de-acuma,era pusa la treaba in casaC: Am avut o copilarie fericita…Eu cred ca toti copiii sunt fericiti,chiar daca sunt saraci.Noi am fost saraci.In anul 1942 ne-a murit tatal.A ramas fratele meu mic,eu aveam…la 4 ani…
Palade Ana Maria: A murit pe front?
C.M :Nu,in Pascani.Dintr-o raceala,s-a imbolnavit de o boala de plamani si a murit.Era bisericar…Si trebuie sa va spun ca mama a dus-o destul de rau.Am ramas patru suflete…Avea dreptul la pensie sociala ca mama nu avea serviciu,femeile nu aveau pe vremea aceea serviciu,foarte putine aveau serviciu.Cate cunosc eu de pe Strada Zimbrului unde stateam eu si Dragos Voda,nici o femeie nu avea serviciu,toate erau casnice.Deci mama a ramas doar cu pensie sociala,pensia i-a venit la vreo opt luni dupa moartea tatalui,va d-ati seama opt luni cu ce am trait noi ,dar ea stia de situatia asta precara,ca nu mai bines a vina razboiul.Ah,Pascaniul ca un targ,cu evrei multi,pe soseaua Neamtului cel putin pe dreapta
P.A.MI:De unde incepea soseaua Neamtului atunci?
C. M :Incepea ca si acuma de la spitalul mare pana aproape de Gastesti cred,cred ca tot asa se chema pana acolo.Evreii erau foarte multi din pravalii asa se chemau atunci magazinele ,pe partea cealalta pe stanga ,cum sa spun dinspre partea cealalta de Gatesti inspre oras,deci pe stanga erau foarte multe case evreiesti,iar partea cealalta erau si case de celelalte,chiar invatatorul meu din clasa a4a domnul Bran ,nu mai stiu cum il chema,vad in cimitir un mormant cu numele Bran ,am intrebat pe cineva si nu e a invatatorului .
P. A .M.:Si sotia era sir ea educatoare?parca asa citisem..
P. A.M. :Nu..eu am fost colega de clasa si ne invata tatal ei,Bran Magda,..
P. A .M :Eu am gasit niste memorii a unui erou plecat din Pascani care spunea ca a facut gradinita in casa doamnei Bran si apoi scoala elementara tot acolo..Domnul era nascut in ’30 …
C.M:Mai mare decat mine…cu opt ani,va spun ca nu am cum sa stiu eram prea mica..Tin minte in continuare ca in Pascani undeva pe Dragos Voda ,nu pe unde e biserica acuma a pocaitilor,pe partea cealalta sunt niste magazine ,parca era un local ,dar cu ce ocazie am ajuns eu p-acolo nu stiu ,poate m-a luat de pe strada ca noi umblam as ape straduta noastra a Zimbrului ,pt ca in capatul stradutei unde-i troita statea o sora de-a mamei Dmz s-o ierte..si aveam verisoare pe acolo si circulam ,veneau verisoarele la noi ,ne duceam..si imi aduc aminte ca m-a luat un neamt in brate,probabil eram mai indrazneata pe urma am devenit mai timida dup ace am crescut ,si mi-a dat ciocolata ,a fost prima oara in viata mea cand am mancat ciocolata ,dar si ultima data pana prin timpul facultatii .Va d-ati seama?Mama cand se ducea la piata ,fiindca stia ca are niste copii acasa ,ne aducea niste bombonele rotunde cum ar fi zmeura intr-o hartiuta asa se vindeau atunci ,le cantarea sir cred ca ne revenea la fiecare cate patru cand impartea ,n-avea cum ,ea mai era ajutata de surorile ei din Pascani .Avea 2 surori pe str.noastra,si in rest noi aveam nevoie de mancare nun e dadeam la ciocolata..asta era in timpul cand noi romanii eram de partea nemtilor din moment ci eu imi aduc aminte de nemti.Eu nu as fi stiut daca nu vorbeau cei din jur,ca dupa o vreme sa fie nevoita mama sa puna intr-o caruta nu stiu de unde doua saltele ,doua plapumi si imbracaminte pt noi ;era de acuma spre primavara ..locul nostrum din tren,al pascanenilor,era un tren de marfa si de multe ori vedeam eu sir fratele meu ca mergeam de multe ori la atelier aici ca aici tataia facea serviciul la C.F.R.mergeam cu mancare sir in astfel de vagoane erau si vite,vedeam de multe ori capete de vite, intr-un tren din asta ne-a imbarcat si peste noapte a nins .Mai multe lucruri nu avea voie sa i-a pt ca trebuia sa mai incapa si alti pascaneni,noi ne-am culcat pe cele doua saltele cu covertuta cum se putea..nu cersaf,in vagonul ‘cela…si cu plamumile ne-am invelit noi patru,eram intre cele doua usi ,stiti ca in vagoanele de marfa usile sunt mari si late, dimineata era un strat de ninsoare pe noi,a tras o ninsoare zdravana, cu viscol, de asta eu tin minte niste chestii care m-au impresionat foarte mult .
 P. A .M :Va aduceti aminte cine a plecat atuncea?A plecat  toata populatia sau doar o parte?
C.M:O parte a plecat in sudul tarii in Oltenia si noi am stat prima oara in Marasesti,dupa aceea undeva in Barditesti ,ultima oara am stat in Prunisor,aproape de Turnu Severin,alta populatie si altii in Cosula, undeva in judetul Botosani refugiati ;deci moldovenii au fost impartiti cat s-a putut pe unde nu trecea linia frontului ca doar stiti ca in Motca este cimitirul eroilor sovietici ..l-am ingrijti mai multi atuncea…plantam flori ,ingrijeam asa ,vopseam monumentul .In Prunisor vedeam cum arde Turnu Severin era bombardat fiind port era important, si cine bombardau de acuma?Rusii,sovieticii .Pe mine ma tineau ofiterii im brate,nu erau soldati obisnuiti;rusii umblau dupa hazaica.Hazaica in ruseste inseamna femeie ,ei cautau femei si tuica .Umblau prin case ,ii cautau pe nemti de acuma ca noi prima data cu ei fusesem aliati ,erau informati ca de ce xista spionii. Mai tin minte ca oltenii la care am stat noi erau foarte buni la inima ,ne-au primit cu drag,milosi , ziua saltele erau sprijinite de perete ,iar seara ne culcam pe ele si ne inveleam .Intr-una din zile sovieticii au venit si la noi si cu mitraliere amenintatori,mama pe noi copiii ne-a culcat.Dar de ce ne-a culcat?Ca sa poate ascunde domnisoarele ,erau doua,ei umblau dupa femei nu dupa copii. Mama in schimb s-a uns cu taciune pe fata,s-a imbrobodit si ea sr proprietareasa,ca sa para urate;tinere erau toate mazgalite pe fata ,cat au stat soldatii in camera, ele saracele mai aveau putin sir se inaduseau in paturele acelea unde erau invelite….. Au plecat daca au vazut ca nu gasesc hazaica dupa pofta lor ,dar va spun cum citesc acuma carti cu iadul asa se vedea de pe un deal cum ardea Turnu Severin,niste flacari pana in inaltul cerului.Exact cum femeia isi salva copii din mana turcilor ca in cartea VULTURI de Gala Galaction,mama il tinea pe frate-miu in brate ,pe mine de o mana ,cea mica se tinea de poala ei si fuga in rapa apropiata unde ne ascundeam.Femeile in genunchi se rugau Doamne pazeste..era groaza cand vedeam escadrilele ,avioanele alea stralucind in soare ca urmau bombele de acuma .Ne apuca groaza si se auzea vuietul ala al motoarelor (pauza)
P. A .M: Unde lucra tatal dumneavoastra?
C.M: Amandoi tatii mei au lucrat la CFR,aici la alteliere.Primul era mecanic si al doilea,care ne-a crescut pe noi,deci nu cel biologic,Constantin, era vopsitor,in sectia “Vopsitorie” lucra.A,era o regula: toti care munceau la atelier, lucrau de dimineata pana seara,nu stiu,cred ca 8 ore,mai mult in unele sectii.Dar noi,trebuia sa venim copiii sau sotiile lor,sa venim cu mancare si aveam niste secretase din astea (neclar),artase (neclar),un fel de craticioare in care se puneau trei feluri de mancare.Si veneam cu secretasul  si trebuia sa trecem peste pasarela.Asa,si acolo la poarta,portarul chema  persoana solicitata.Si mereu de pe pasarela vedeam trenuri,cum treceau trenuri cu marfa,pline cu grau,asa,cisterne,cu vite  (vaci,boi)..Asa…Si noi nu stiam atunci dar spunea “Trec spre rusi” sau…Inainte nemtii carau de la noi,cand eram aliati.Acuma carau rusii,tot ce se putea,carau la dansii.(Tuseste)Atelierul nu cred ca a fost bombardat,nu am auzit de asa ceva dar…Iar viata si-a reluat cursul,muncitorii au fost reincadrati,acolo unde isi aveau ei pregatirea pentru…asa…
P. A .M: Va aduceti aminte cati oameni lucrau acolo?
C.M: Erau multi…Dar majoritatea pascanenilor la atelier lucrau.Erau multe sectii,diferite sectii.
P. A .M: Mai lucrau si peste program?
C.M: Cred ca dupa razboi,cred ca se lucra…In timpul razboiului s-au pierdut ore,nu?Zile..Si trebuiau recuperate,asa imi amintesc eu.Ar fi fost normal si asta cred ca s-a si intamplat.
: P. A .M Iar femeile in acea perioada cu ce se ocupau?
C.M: Erau casnice.Cele mai multe erau casnice.Doar educatoarele,invatatoarele,profesoarele.Mai erau,pe ici,pe colo si functionari femei,asa… dar nu mai stiu pe unde asa,nu cunosc in mod special.(pauza)
P. A .M: Si despre viata culturala a Pascaniului?Ziare,publicatii,cunoasteti?
C.M: Nu,nu am cum…
P. A .M: Copiii indemnau copiii sa citeasca,sau cam ce carti citeau?
C.M: Nu cred.Cei de…care traiau mai greu nu cred ca aveau cu ce sa-si cumpere carti de povesti,cum ar fi trebuit..
: P. A .M Nici ziare?
C.M: Ziare nici atat.N-am vazut la mine,la noi in casa,n-am vazut carti,nici ziare in mica mea copilarie,sa stiti.Abia aveam cu ce ne intretine existent.Imi aduc aminte ca in iarna aceea de dupa razboi sora mea,ca sa mearga la scoala,se imbraca cu niste pantaloni de-ai lui tataia care-i ajungeau pana pe-ici ca el nu a fost prea mare,prea inalt…si lega aici pantalonii ca noi vorbim asa,ne aducem aminte eu si sora mea: “Cand ma gandesc c-asa si-asa…Ca nu era sapun,luam de la vecina,de la copiii vecinei cu care ne jucam,am devenit si noi paduchiosi ca sa zic asa(rade)..Da,nu stiai cum sa te descotorosesti de paraziti.Daca nu era,ce sa cumperi?Sapun ca sa speli rufele,sa le speli cum trebuie..Spalam doar cu apa,iti dai seama.Era ceva de groaza,nu…Nu ce-i acuma.Dupa aceea,cand eram mai mare prin clasa a cincea,asa,plecam la Falticeni,situatia noastra s-a mai schimbat pentru ca tatal meu,fiind avansat in serviciu,el avea un salariu mai marisor acuma si putea intretine cinci,acuma eram cinci suflete dar nu o viata stralucita am avut atunci…Nu…Si ca mine,ca noi,multe familii erau.Pe strada mea,o singura familie era asa mai,mai avansata,cu o stare materiala buna si chiar nasa mea de botez,statea la trei case de noi,si el a devenit primar apoi cand stateam noi la Falticeni.
P. A .M: Cum se numea?
C.M: Constantinescu Mihai.Ma duc la cimitir si acuma si scrie pe cruce.Deci ei erau mai instariti asa,dar,la inceput…nici nu stiu unde lucra pe-atuncea.Noi,copiii,nu aveam alta grija decat joaca in vacanta.In rest invatam,invatam binisor,nu pot sa zic.In limita posibilitatilor,asa…
 P. A .M Existau pe-atunci teatru pentru copii?
C.M: Poate c-o fi existat,poate.Cred ca au existat.
P. A .M: Dar in cadrul atelierelor CFR?Am inteles ca destul de timpuriu,pe la sfarsitul secolului al XIX-lea au infiintat un club.Aveau acolo si biblioteca…
C.M: Nu cumva Clubul CFR?
P. A .M: Ba da,ba da.Au avut si trupa de teatru,dadeau spectacole…
C.M: Da,se poate,se poate.Eu pana la varsta de zece ani am locuit aici.Nu stiam decat dealul si scoala,scoala si inapoi.Si asa mai departe…Se poate,daca sunteti informata,e bine sa prindeti in lucrare dar nu de la mine,ca nu stiu (rade).
P. A .M: In partea de vale a orasului cam ce cladiri erau?Cam cum aratau?Care erau strazile si cam ce cladiri erau pe-atunci?Ce va aduceti aminte?
C.M: Eu acuma trebuie sa-mi imaginez orasul…Deci noi,din deal de-acolo de unde locuiam,drumul cel mai scurt spre scoala era dealul si pe urma campul care era camp-camp,cu iarba.Dar nu ocoleam,nu ocoleam niciodata decat cand era apa prea mare pe camp,primavara ca era,se dezgheta campul,zapada de pe camp,si era mare apa,nu puteai sa treci,te bagi cu ghetutele prin apa aceea…Dar era o mare de apa,nu alta.Si atunci ocoleam si treceam pe Soseaua Neamtului,deci pe Carol,de la Dragos Voda (cum ar fi acum) si mergeam pana in capat pana la semafoare si de-acolo o luam pe Stefan,cum ar veni,deci pe Carol,de-acolo coboram dealul,acela care era fara trepte si continuand asa strada ar veni,cum ar esplanada,pe unde e esplanada era politia pe o parte,nu stiu cred ca mai era ceva ca stiu ca era politia si dupa aceea treceam,da tot asa ocolind ajungeam la scoala,dar ocoleam,ocoleam coltul pe unde-s “2 Cocosi” si mergeam in strada Garii deci strada Garii era,este o continuare a strazii vechi,nu stiu cum se chema,cand ajungeam noi la scoala,ocoleam foarte mult.(pauza)
C.M: Unul din colegii mei a ajuns medic.Stiu ca lor le placea negustoria,nu treburi din astea,nu se pricepeau ei la agricultura,la altceva.Familiile lor stiti cum erau?Cum ar fi mama la noi,asa era tatal in familiile lor.Ei aveau grija de copiii lor.Cate colege am avut,imi aduc aminte ca (si nu-mi aduc aminte numele…am figura lor in fata dar nu..) copiii vorbeau mereu de tata: “Tata mi-a dat sa mananc,tata cutare,tata m-a scos la plimbare.” Si erau evreicele foarte elegante,dar in casa nu erau gospodine.
P. A .M: Aha..
C.M: Era mizeria de pe lume.Si dezordine,si mizerie.Dar cand ieseau la plimbare erau foarte frumos imbricate si nu-mi explic de ce.Pe Dragos Voda este Cimitirul Evreiesc.A,acolo ne duceam dupa razboi si culegeam melci (erau melci din astia mari) si facea mama mancare din melci..Acuma sunt delicatese pe la restaurante (rade) : mancare de melci,de scoici…Asa,dar noi nu aveam altceva ce sa mancam.Nu-i dadeam mamei mana sa cumpere carne prea multa.Tineam pasari prin curte,le mai crestea si mai taia cand si cand dar le tinea sa mai avem cate-un out,dar melci,ne trimitea si adunam melci si faceam ciorbita,tocanita.Stiti cum ii scoteam? In apa fierbinte.
P. A .M: Da,in apa fierbinte.
C.M: Eu eram foarte miloasa si ma trimitea afara,nu facea niciodata de fata cu mine operatiunea asta,sa scoata melcii din gaoace,carapacea lor.Si in cimitirul asta ne jucam de multe ori.Treceam strada  Dragos Voda,era aproape.Si treceam si ne duceam si ne jucam printer morminte,pe-acolo,printre pietrele alea.
P. A .M: Si familiile evreiesti se diferentiau prin traditii,obiceiuri,mancare poate?
C.M: Nu stiu…Nu,nu cunosc.Nu cunosc pentru ca de-abia cand am plecat la Falticeni,acolo am cunoscut mai intai familii evreiesti pentru ca avea vreo trei colege pe care diriginta mi  le dase  sa invatam impreuna,eu eram mai bunisoara la invatatura.Pentru ca si-asa ne jucam in curtea scolii in pauze,cand doamna diriginta,tovarasa diriginta,intreba pe-atuncea “Cine vrea sa invete cu Barbieru Adela” (era una,alt nume nu-mi amintesc acuma) .Aveam vreo  trei evreice pe care le luam eu acasa.Mergeam la mine acasa,ne dadeam intalnire dupa masa (dupa ce mancau ele,mancam si eu,asa) si invatam.La un moment dat mama n-a mai vrut sa procedam asa pentru ca ele mai mult radeau si pierdeam eu timpul de la invatat.Ele erau slabe la invatatura pentru ca erau din astea mai zburdalnice…Cand  vedeau ca suntem mai multe le venea sa faca glume,mai mult se ocupau de alta parte decat de a invata.Si noi invatam ingure,la masa acolo la mine in casa si dupa aceea eu ascultam pe una,pe cealalta,puneam intrebari,pe urma alta la alt obiect,alta asculta pe celelalte prin intrebari.
P. A .M: Aveati si carti atunci?
C.M: Aveam,aveam carti…Nu stiu daca se cumparau atunci sau erau gratuit impartite copiilor dar stiu ca nu,cartile nu mi-au lipsit.Dar asta pana in clasa a IV-a.Prea multe carti nu erau necesare.
P. A .M: Si inafara de limba romana vi se mai cereau si alte limbi sa cunoasteti?
C: Da,in clasele mari: limba rusa.Dar eu tot limba rusa am invatat pentru ca la liceul pedagogic tot limba rusa se facea.Deci in gimnaziu rusa se facea la scoala noastra,la toate scolile aproape iar la liceu abia se introducea franceza,iar la liceul pedagogic se preda tot rusa.Eu am terminat liceul pedagogic intai.Cand am mers la facultate am incercat sa ma inscriu macar la “Facultativ” ca era la o limba straina “Facultativ” .Unde,ca nu m-a primit ca a spus ca chiar incepatoare,tot  trebuie sa stiu sa scriu si sa citesc.Si nu aveam de unde sa stiu sa scriu si sa citesc daca nu invatasem in nici o scoala.Asa ca am ramas cu vreo zece ani de limba rusa.
P. A .M: In legatura cu evreii,ce s-a intamplat cu ei in timpul razboiului,au supravietuit?Mai stiti?Au plecat din oras?
C.M: Cei mai multi au plecat.Dar uite,voi aveati dreptate mai inainte cand m-ati intrebat de Holocaust ca un fapt ca asta pe care vi-l relatez acum dovedeste ca intr-adevar erau urmariti.La o matusa de-a mea,tot pe strada Zimbrului,o sora mai mare de-a mamei,au fost ascunsi in podul matusii mele niste evrei.Matusa mea i-a ascuns…Deci asta inseamna ca erau urmariti.Si noi,romanii,sigur ii protejam ca nu faceau rautati cum ar fi tiganii,erau ca si noi,asa.Decat cu negostoria se ocupau,nu erau angajati pe la atelier ca sa lucreze.Aveau pravalii: unul vindea graunte,grau,cereale cum s-ar zice,altul incaltaminte,din astea…era pravalie langa pravalie .
P. A .M: Si in randul evreilor existau si doctori priceputi.
C.M: Da,da.Si de asta spun ca ziceam ca la Falticeni un coleg de-al meu care era evreu a devenit medic.Cand eu faceam Facultatea de Filologie,el facea Facultatea de Medicina  si a ajuns medic.Si aveam in Falticeni (aici nu stiu,mi se pare ca erau si aici niste medici dar daca eu nu am avut cum sa aflu…)  cativa medici foarte buni evrei,da.
P. A .M: De exemplu, existau masini sau mai degraba trasuri?
C.M: Trasurile erau la moda pe-atunci.Aa,ca sa ai masina,trebuia sa fii foarte bogat.Cred ca doar directorul atelierului CFR,cred ca el avea masina.Asa,trasurile erau la moda,si in Falticeni si aici.Eram mai mare de-acuma si am trait si mai multi ani acolo..
P. A .M: Strazile erau pietruite,existau hoteluri?Era ceva mai,nu stiu..?
C.M: Pietruite? Voi stiti strada care urca de la Pestisorul spre strada Stefan cel mare?
P. A .M: Da…
C: Ei,acelea sunt pietre care dainuie de-atunci.Si culmea,si in Falticeni tot pietre din astea infipte care dureaza mult..Si pe-aici nu stiu,pe Stefan cel Mare,daca nu le scotea primarul Craciunescu,tot pietre din acelea erau,puteau sa tot dureze mult si bine.
P. A .M: In legatura cu partea religioasa existau Sinagogi sau locasuri de rugaciune in oras?
C.M: Cred ca da…Vad ca tu te ocupi cu partea evreiasca.A,cred ca existau din moment ce erau asa de multi evrei.Cel putin cand am trecut la Falticeni,eram de-acum in clasa a V-a,erau Sinagogi,stiam si unde si spuneau si colegele ,prietenele astea ale mele evreice.Spuneau ca se duc la Sinagoga sambata parca spunea.Cel putin la noi,la ortodoxi,religia se preda in clasa I,a II-a religie pana in clasa a IV-a se facea.Si dupa aceea imi aduc aminte ca si in Falticeni (eram mai mare) nu incepeam orele pana nu ziceam rugaciunea cu profesorul de religie.Sau cu inavatorul…Si aveam icoana  pe perete,in clasa.
P. A .M: Si elevii evrei asistau si ei la acele ore de religie?
C.M: Nu-mi aduc aminte.Nu am observat asa ceva.
P. A .M: Se organizau serate,baluri?Erau teatre,filme la cinematograf daca existau in oras sau nu va amintiti?
C.M: Biblioteca sunt sigura ca exista.Una in deal si cred ca una in vale.Dar de astea nu aveam cum sa-mi dau seama.Macar daca pe strada noastra ar fi existat vreo domnisoara (ca noi eram toti mititei) am mai fi auzit ca s-ar fi dus  la bal…Dar baluri erau oricum,nu se poate.Era un targ,un orasel si balurile erau la moda atuncea.Si se chema reuniune pe urma pe vremea noastra cand eram noi domnisoare,iar pe vremea studentiei nici reuniune nu se mai numea,se zicea “Mergem la dans.” Dans…Si faceam dansuri la o casa de cultura.A studentilor,la un Institut Ogronomic,la Universitate.Tot dansai unde te duceai..Numai ca la bal se duceau fetele cu parintii,cu mama,cu tata.In special la tara,dar la oras se pierduse obiceiul asta.Nu mai plecau fetele  insotite.
P. A .M: Si bibliotecile erau accesibile oricui?
C: Da,da.Stiu ca invatatoarele ne spuneau sa ne ducem sa luam carti de la biblioteca.Dar noi,care eram asa de departe de scoala,aveam impresia ca ne trimit intr-o scoala straina.
P. A .M: Spuneti-ne  putin despre  cum v-ati castigat existenta,unde atil ucrat in acea perioada.
C.M: Atunci,nu.Inainte de razboi eram copil,inainte tot copil.Imi aduc aminte ca  dupa razboi,in timpul secetei (ca noi,moldovenii,am fost batuti de soarta asa),prin ’46 a fost o seceta groaznica.Stiu ca am citit o carte asa de mare si groasa,atat de groasa,”Copiii secetei” se numea (nu-mi aduc aminte autorul) dar mi-am dat seama ca si noi am fost personaje din acea carte pentru ca asa de mare a fost seceta incat copiii din Moldova,foarte multi copii din Moldova au fost trimisi in tari straine,in colonii.Eu  si sora mea am fost trimise in Ungaria in orasu Eger.M-am uitat eu pe harta,mi s-a spus in mare  de comunitatea asta,e aproape de hotarul nostru cu ungurii.Si-acolo eram luati de…erau parcuri unde eram dusi,erau organizatori care ne insoteau,si din parc  ne luau pe unii copii doamnele-unguroaicele.Ne luau,ne duceau pe la ele pe-acasa,dar ne aduceau inapoi in parc,dar ne luau cu voia indrumatorului nostru.Stiu ca aici se zvonea la noi in Romani ca copiii care  au plecat…(pauza)
C.M:Am ramas la intoarcerea din refugiu,am stat iar in gazda la cineva,cateva luni stateam asa pe unde mergeam ,refugiu asta era organizat ,eram totusi condusi de cineva;sir imi aduc aminte cand stateam intr-o camera la gazda nu-mi aduc aminte daca la Marasesti,ne intorceam de acum spre casa si surorile mamei care erau tot prin partile acelea refugiate,au sfatuit-o pe mama sa i-a in gazda pe cineva,era cineva care cauta gazda sir era un barbat de pe la atelier de pe aici si n-avea unde sa stea era cavaler mai invarsta asa;si mama a zis cum sa primesc in gazda cand eu am numai o camera?..si ele au zis dar u nu te gandesti ca nu ai bani?..mai avea cat mai era ajutata de surori dar si ele aveau greutatile lor si pana la urma am mai bagat in camera ceea un pat ,noi dormeam 4 intr-unul,domnul respective dormea in patul lui si aici am avut parte de a ma tine in brate sir mi-a dat bomboane,si domnul respective dupa un timp m-a sfatuit sa ii zic tataie,ca ii mai spuneam eu ca tataia meu a murit si asa si asa.Mama imi dadea peste gura cand ma auzea,dar eu in continuare daca el ma punea si imi dadea bomboane trebuia sa fiu corecta fata de el..si nu ziceti ca pana la urma mama s-a casatorit cu el?..mi-a fost mie tata de al doilea ,asta dupa refugiu ,a tinut cu noi legatura,el era din Falticeni,facuse sc.aici facuse serviciul si inainte de razboi si atuncea deci a cunoscut pe mama pt ca si el avusese tot asa o situatie critica in familie si a trebuit la un moment dat cand avea 18 ani sa ramana si tata si mama pt cele doua surori cand i-au murit parintii la cateva luni diferenta .Acuma ori ca-i era mila de noi,dar mama era si o femeie frumoasa ,gospodina,poate l-a atras sir chestia asta ,a vrut sa aiba si el o familie si s-au casatorit ,bine cand ne-am intors noi in Pascani casa era bombardata si orasul era la fel tot bombardat ,trecuse frontal...Dupa ce am terminat facultatea am stat un an in Itcani,un an in Suceava si apoi am venit incoace si am gasit la Motca atunci post de profesor de romana si sotul meu de profesor de matematica .Dealul nostru cu scari era atunci alunecos,cadeai,ca sa vii la vale,de urcat mai mergea.
P. A .M:In legatura cu viata culturala ,cu scolile,cam ce scolo erau in oras?
C.M:Eu stiu scoala unde am invatat eu in Fantanele ,langa Vatra Pascani acolo a fost prima scoala din Pascani in sc.aceea a invatat Sadoveanu cand l-a avut ca profesor pe domnul Trandafir si cunosc si mormantul de cand am venit in Pascani,l-am ingrijit erau niste buruieni si nu-l ingrijea nimeni si am o pritena la sc.nr.6 si am intrebat-o pe Magdalena dar cum se poate sa fie lasat in paragina mormantul domnului Trandafir ..asa si sc mea era foarte departe de stadion va d-ati seama ..am invatat doar clasa intai in sc.aceea sir stiu ca era o cismea in curte dupa aceea ne-a murit invatatoarea ,bine a venit in locul ei alta ,dar se construise sc asta acum care e sc.ajutatoare si a fost sc.C.F.R-ului ..ca sa ajungem aicea la sc.noastra trebuia sa coboram dealul stiti cismeaua de la politie si noi coboram pe acolo printre ele,nu erau case ,era un deal unde se cultiva porumb..si deci pe carare ne coboram ,stiu ca iarna ne coboram cu ghiozdane din placaj ,facea tataia la atelier sir ne urcam pe ghiozdane si ne dadeam ca pe sanie ,era o distractie pt.noi,dar se mai desfacea capacul gentii si ne mai cadeau caietele prin zapada,creioanele,pixuri nu erau pe atunci ,erau stilouri dar nu ne permiteam din cauza situatiei materiale si aveam placute pe care scriam era din rame de lemn ,cum ar fi un tablou ,era ca o tabla cum sunt acuma cele de la scoala,doar ca a noastra era o bucatica mica pe o parte era liniata pt dictando si pe partea cealalta patratele si aveam o bucata de burete si in loc creta era un creion mititel ,cat degetul meu mic sa zic,si acela lasa semne pe tabla.Daca cadea tablita prin zapada se stergea ,mai intarziam la sc.din cauza asta,dar erau distante enorm de mari; mama la un moment dat cand eram noi mari se plangea de mintea ce a avut-o ca sc.din fantanele era la doi pasi si m-am luat dupa gura altora ca v-am dat prin vatra,pe la gara,se spunea ca nu sunt profesori asa de buni la sc din fantanele…pe noi ne durea picioarele si iarna cand mai era inghetat campul unde sunt blocurile acum era campse spargea gheata ne udam la picioare ,mergeam uzi la scoala si aveam de trecut si un parau..clasa a2a ,a3a,si a4a am facut-o cu domnul prof.Bran,tata si-a schimbat locul de munca si a fost mutat cu serviciul in Falticeni.Ne-am mutat si acolo am devenit pionera in clasa a5a,imi foarte mult cravatele rosii si bineinteles nu erau de cumparat si doar o singura data ti se dadeau.