Vasile Avramiuc

Mumele intervievatului: Avramiuc Vasile. 
Numela intervievatorului: Costea Constantin
Data nasterii: 17 noiembrie 1941
Studii: Scoala Sanitara
Date privind familia: inca 5 frati. 2 mai mici , 3 mai mari
             Tatal : dascal suplinitor si meserias templar
             Mama: casnica


Costea Constantin: Dati-ne cateva date despre dumneavoastra: varsta, ocupatie, familie..
Avramic Vasile: Scoala primara/ scoala elementara cu studii obligatorii de 4 clasesi pentru a se accede in ciclul 2 elementar, trebuia sad au examen de admitere si mai dura pana la 5-7 clase, la Cristestii Moldovei. Apoi o scurta perioada la Breaza la D. Cantemir pana aproape de rebeliunea de la 1956 de unde am venit la o scoala profesionala din Roman. Aici am termin tanar. Eram absolvent la 16 ani calificat in meseria de frezor.
-	 Unele evenimene se desfasoara in mod pagubos pentru noi chiar si pentru tara . Din pozele pe care le-am vazut la cineva ,palatul Cantacuzino a fost bombardat. O bomba a cazut chiar pe acoperis iar acesta  a fost refacut total din cate stiu. In acel sumbru episod, una dintre cele mai mari scene ale celui de-al doilea razboi mondial, a fost aceasta zona. Pe linia Chisinau>Iasi>Targu-Neamt , a fost linia zdrobitoare in momentul in care armetele nemtesti , decimate parleau totul in cale, Rusii din urma , la fel de flamanzi dupa un razboi pustiitor,au trecut pe aceasta axa si au zdrobit sate intregi. Au fost bombardate cu necrutare chiar. Toata zona aceasta a fost distrusa si nici un taran roman nu a primit vreun leu macar sa-si reconstruiasca casa. Cand am venit din refugiu, din casa parinteasca am mai gasit doar o bucata de perete. Noi cand am plecat in refugiu, chiar sub un mar din fata casei era o baterie sovietica. Tata, dumnezeu s ail ierte a construit casa singur cu palmele proprii. Nu a primit nici macar un leu de la statul roman . Facand comparatia cu palatul Cantacuzino, pe care statul roman l-a renovat complet.

(reporter)- Va aduceti aminte cine era in posesia Palatului Cantacuzino in perioada razboiului?
         
-	Da. A fost Bratianu. Dupa razboi ei au plecat, iar statul roman a oferit o       despagubire de razboi. Este nedrept ca aproape tot poporul roman sau cel putin cei din zona nu au primit nimic pentru a-si reface casele, iar lor le-a refacut statul casa  ei luand-o de-a gata. Este o chestiune pe care noi i-am propus-o domnului Stolojan , care era candva prim-ministru si i-a fost luat interviu la Pascani. Cand i-am spus aceasta situatie, el era ministrul fortelor de drapta, chipurile, il respectam ca era si o valoare, dar m-am lovit de antagorismul sau si mi-am dat seama ca omul nu este om de omenie. A spus ca “domnule,dar ce, noi liberalii sa le dam la oameni inapoi? “ nu v-am cerut sa ne dati macar dreptate.Avand doi frati in Pascani, m-au presat sa vin mai aproape de casa, deoarece lucram intr-o intreprindere in Roman. Aici incepuse constructia de boghiuri, niste agregate pe care se monteaza vagoanele, avand mare success aici la Pascani. Am ramas aici pana am devenit pascanean getbeget , din 1963 sunt aici in oras. In 1972 cand a luat fiintape langa scoala profesionala I.M.M.R (Inteprinderea Mecanica de Materiale Rulante pascani) a luat fiinta primul liceu industrial Pascani cu o durata de studii de 5 ani. Am fost trimis in interes de serviciude la Uzina Mecanica la Grupul scolar CFR, pe functia de maistru instructor si la vremea aceea pe functie de director educativ, acupandu-ma de toate activitatile extrascolare ale elevilor, respective activitati in special artistice , excursii , turism ,sport pana in 1963 cand clubul ceferistilor a fost scos din functiune de catre “elementele” sindicalistice fara pic de cultura si fara pic de patriotism local, aducandu-l in halul in care este astazi, o ruina spirituala in care nu se mai intampla nimic. Dintr-o sala de spectacole au facut deposit de chirpici.

-(reporter) aspectul orasului:

-Eu cand am venit in 1963 in Pascani, in vale nu era niciun bloc decat vestita casa de nebuni [narhaus] cum i se spunea in nemteasca, construita pe la inceputul secolului trecut. Nu era aici nici o strada asfaltata decat strada Cuza-Voda (zona garii) pavata cu piatra cubica.
Dupa razboi timp de vreo 4-5 ani lumea de la tara ,cand auzea un avion, se ascundea. Credea ca vin din nou cu bombardament.	
La vremea aceea strada principala era bineinteles cea mai cautata zona era gara. Gara era obiectivul principal. Pasarela era loc de atractie pentru cei care aveau [copil fiind cand am venit prima data la Pascani, ne-am dus la pasarela sa vedem trenul dedesubt] era ceva deosebit. Rar copiii din zona noastra sau de la Cristesti stiau ce e acela tren. Am mers cu trenul prima data in 1953 , am mers intr-o excursie sa vizitam santierul Casei Scanteii. Eram in clasa a 5-a . deci era un eveniment sa mergi cu trenul; era ceva deosebit. De aceea spun ca gara era punct de atractie pentru copii . Strada  Cuza Voda era pietruita imi aduc aminte toate cladirile. Era acolo ,unde este acum Doi Cocosi, a fost permanent un restaurant cu o gradina de vara, era apoi piata din vale , vis-à-vis era un magazin  [o cladire mai veche]  iar acolo era un magazin de chimicale, politia era undeva  cam pe unde este acum  blocul D10 , o farmacie  si cateva case.

(reporter) – In ce parte a orasului ati locuit?

-Cand am venit de la Roman prima oara am stat in gazda,  drept pe colt Cuza Voda- Garii. Apoi ne-a dat directorul fabricii de atunci , Ursuleanu, pentru ca eram foarte multi veniti din alte locuri, ne-a dat mie si unui coleg  o garsorniera la fostele blocuri din deal. Am stat in garsoniera aceea pana am plecat militar  si dupa armata am locuit la blocul A1 din fata spitalului  CFR [tot un apartament dat de uzina  la 4 tineri ] si apoi am locuit la blocul D5 in spatele garii iar acum sunt la D6.

(reporter)- Pe strada numita acum 1Decembrie era ceva? Sau cum se facea accesul din partea de deal in vale?

-Strada aceasta se numea strada 23August si era una dintre cele mai frumoase strazi din oras, poate chiar cea mai frumoasa. Asta concura cu strada Crinilor.  Pe strada asta , 23August locuiau  cei mai instariti , multi dintre ei CFR-isti [ca sa vedeti care era moda vremii, unii dintre ingineri sau sefi de ateliere veneau direct in salopeta la serviciu. Ingineri mai putin dar sefii de ateliere, multi dintre ei  veneau direct in halat ]. Tot  asa multi veneau cu [blidul] cu mancare. Era un dispozitiv cu vesela ce se numea susertas si avea 2-3 nivele. Tot referitor la  zona deal, drept cum ajungem  pe scarile mici  in stanga era piata din deal si cum treci  pe actualul Stefan cel mare, era strada mare. Pe stada mare incepuse sa se construiasca Casa de Cultura,  prin anii ‘50  si era o sinagoga  cam pe unde e acum  Bistro .  Cand eram copil imi aduc aminte ca veaneam pe jos,  de la Heresti  Cristesti sa vedem orasul. Langa Casa de Cultura era Hotelul.
Imediat dupa razboi s-a imputinat mult comunitatea evreiasca. Iar in ultimii 30 de ani foarte putini au mai ramas din comunitate . Au plecat foarte multi imediat dupa razboi. Sinagoga a fost daramata cand au inceput constructia blocurilor.

(reporter) – Cum aratau casele si ce cladiri principale erau in acest oras?

-Cladiri principale au fost : Clubul CFR [aici era si centru de culutura si centru cinematografic] , apoi a fost realizat un cinematograf in aer liber in parcul de langa notariat , [ cand s-a infiintat a fost un moment deosebit pentru vremea aceea] Casa de Cultura mi se parea o Casa de Cultura deosebita la vremea aceea. Atunci a inceput adevarata concurenta intre activitatile  cultural-artistice de la Clubul CFR si Casa de Cultura. Bineinteles , spectacolele de la Casa de Cultura le faceau tot artistii amatorii de la Clubul CFR. Trebuie sa stiti ca la clubul CFR[ cred in stagiunea 1936] cand s-a pus in scena Baba-Harca cu rolul principal in travestit, jucat de [Esvatma] , fusesera niste tentative de punere in scena la teatrul national din Iasi  cu [Miluta] Gheorghiu si au renuntat nimeni nu pusese pana atunci opereta lui [Matei Millo] in scena. Au indraznit de la clubul CFR sa mearga la teatrul national in Iasi sa ceara sa le dea voie sa joace aceasta [lopeta]. Directorul nu era atunci , dar impresarul nationalului a acceptat sa se joace Baba-Harca la Iasi si a pus afis cu teatrul national. Cand a vazut directorul nationalului afisul prin oras cu trpa de muncitori de la Pascani, s-a suparat foc . Nu putea sa anuleze spectacolul si printr-o interventie inainte de spectacol , sala a fost  aproape plina, ca la orice spectacol , [coantetul] nationalului , lumea nu prea s-a uitat ca e altcineva  si a iesit directorul in scena si a zis “ va rog sa ne scuzati, sa nu credeti dumneavoastra cumva sa aveti pretentii ca aici joaca niste muncitori , nu este teatrul national din Iasi. A fost o gafa facuta de impresar, nu avem ce face sis a nu aveti pretentiile pe care le aveti pentru artistii nostri ” si a ramas sa vada piesa. Cand s-a terminat si-a cerut scuze ca a indraznit sa spuna ca suntem o trupa de amatori.  Piesa a fost reluata apoi in 1956 [eram eu la Roman] si am vazut Baba-Harca jucata de pascaneni si eram atat de mandru ca sunt  din Pascani , iar a 3-a stagiune a fost prin anii ’60, in orice caz pana in ’70 .

(reporter)- Primaria unde era?

-Primaria , la vremea aceea nici nu imi amintesc unde era. Cred ca era cam unde e posta din deal acum , banuiesc. Primaria era facuta dinainte de ’60. 

Cea mai veche scoala din pascani este considerate scoala primara CFR , iar copii se duceau la scoala printer vagoane. Scoala s-a mutat ulterior in cladirea care este [ pe unde trece pasarela] . Acolo a fost si scoala profesionala la inceput cu dormitoarele  si  cu caminele. Unde este acum Scoala Ajutatoare a fost liceul si apoi s-a facut cladirea noua in deal . Mai era scoala din vatra. 
(reporter)- cine frecventa scolile ?

-Sa stiti ca la vremea aceea la liceu se intra foarte greu iar cine lua Bacalaureatul din prima era cineva! Eu cand am dat bacalaureatul , din clasa mea am fost 5 care l-am luat din prima. Pretentiile erau foarte mari. CFR-istii erau avantajati in scoli . Sa stiti ca era discriminare. Cei  care nu erau fii de cooperatisti, greu patrundeau , trebuiau sa fie foarte buni. Cand eu eram la liceu la Breaza , eram foarte multi. Eram  100 pe un loc. Scolile profesionale , primeau incepand de la periuta de dinti , sosete , batista si pana la masa , camin  , totul era gratuit , oar cand terminau scoala primeau si un cec cu bani ca sa poata sa-si  plateasca o gazda sau o chirie .

     (reporter) -  Spuneati ca ati lucrat la atelierele CFR. Ne puteti spune cum v-ati castigat existenta?

-Cand am intrat in strungarie si am vazut strungul cu  curele prin pod precum morile de vant, a 3-a zi am vrut sa plec. Dupa vreo 2 ani s-a facut o sectie noua , mica  unde s-au adus utilaje mai noi , ca sa putem face fata comenzilor  care erau de prin Polonia. S-au modernizat atelierele CFR  , fosta uzina in vreo cativa ani , foarte mult .  Toti , aproape toti salariatii cand ieseau de la serviciu, ieseau cu  sacosile pline cu lemn . Poate o sa va mirati ,  dar era in indestulare. Toate vagoanele  de marfa erau podite cu dusumea foarte groasa din dulap de stejar  sic and se ajustau se finisau se taiau, ramaneau foarte multe deseuri dinacestea si oamenii aveau tot niste sacose facute din  vinilin care se puneau la vagoanele de clasa , si le dadeau voie. Salariile erau mici ,  dar erau niste facilitate. O masa la cantina uzine era 1 leu si 50 de bani. 1 leu si 50 de bani la vremea aceea insemna  un pachet de tigari ordinare. Uzina avea terenuri  intr-o comuna de langa Lespezi ,[ Fotin-Enescu] unde cultivau cartofi , legume , apoi au mutat-o aici la Valea-Seaca . La cantina serveau masa peste 3500 de oameni. Era o facilitate .
Depoul era o mandrie a orasului. Cine era mechanic de locomotiva , nu se compara nici cu profesorul. Profesorul nu avea jumatate din salariul unui mechanic de locomotiva. Erau platiti extraordinar. CFR-istii erau in comun. Sa fii CFR-ist era ceva cu totul iesit din comun. CFR-istii erau foarte pretuiti si foarte respectati.

(reporter)-Exista atelier fotografic?

-Da. Era fotograful Puiu. Atunci, cine facea poza la minut era cineva. Erau doua tipuri de a face poza : poza la minut si poza la 8 zile. Poza de calitate se chema poza la 8 zile. Nu erau poza color dar umblau ei cu un artificiu si o faceau sa para mai colorata , mai importanta.
Publicatii locale nu erau la vremea aceea, ce citeam eu zonal, era flacara iasi. 24 de ore s-a infiintat imediat la iasi , era redactor sef Adi Cristi. Iar eu am fost colaborator timp de cateva luni .

(reporter)-Holocaustul : cand ati avut de-a face cu antisemitismul?

-	Nu am cunoscut cazuri de antisemitism  in Pascani . Eu cu care m-am cunoscut am fost bun amic. Am avut prilejul sa vizitez si Auschwitzul si Birkenau si din intamplare la Auschwitz ne-a fost ghid o femeie din Cacica ,nascuta in Cacica si plecata din tara din 1945. Cand i-am spus , [i-am spus contextual ] ca nu exista supravietuitori de la Auschwitz. In vremea aceea in revista  Flacara ,care exista si astazi sub numele de Flacara lui Paunescu, publica un anume  Oliver Lusting . Publica memorii de la Auschwitz. Atunci am realizat ce inseamna holocaustul. Am vazut prima oara Auschwitzul  prin 1980.

(reporter) – Ce s-a intamplat cu evreii din Pascani in timpul razboiului?

-	Ca si noi insa nu am auzit de evrei din Pascani care sa fi fost trimisi in lagare. Nu cunosc. A existat in Pascani venerabilul Ilie Ivanov. Ilie Ivanov a condus fanfara. El avea doua fete iar una este plecata in Israel cu multi ani in urma .  Si el a fost doia ani la rand cu tot cu sotie dar la batranete. Vara mergea la fata. A murit nu demult la 75 de ani.

(reporter) – Stiti unde a fost deportata familia dumneavoastra in refugiu?

- Da stiu precis. Am fost deportati la Cosula langa Botosani . Am cautat sa gasesc documente  , pentru ca foarte multi dintre refugiati se bucura de unele facilitate date de statul roman. Dar nu exista nicio evidenta. Noi am plecat subit.  Chiar in sambata Pastelui si in vinerea din seara Prohodului , au inceput sa sondeze si sa bombardeze , dar sporadic . prin sondaj cum ar veni. Aveam facute gropi prin gradini , ne ascundeam sic and au vazut ca se inteteste bombardamentul au venit politistii si ne-au spus : “imediat sa plecam “.  In sat barbate nu erau. Toti erau pe front ,doar femei, batrani si copii. Si s-a mers cu caruta sau cu ce aveam pe jos pana la Botosani .

(reporter) – Cine avea masina personala?

-In Pascani , primul cred eu , care a avut masina personala a fost  profesorul Acatrinei de fizica  , impreuna cu profesorul Nichita de romana . Si motocicleta cu atas avea  directorul Buruiana care inca mai traieste  si mergea la pescuit cu Ancuta profesorul de geografie.